tăcerile ga'riţei fila 3

Raluca Radovici - figurină 8

„la noi aci-n sat era un om bătrân la care ne duceam cân ne durea câte ceva. a plecat saracu! el sa uita în ochi să vadă dacă ai vro amăgire mare apoi te cata la burtă şi la inimă. lipea urechea de coşu pieptului şi asculta. numa el ştia ce. te oblojea cu niscaiva fierturi sau te descânta după cum îi venea bine. da’ el avea întâi şi-ntâi grija inimii”... ga’riţa apucă mâţa neagră de coadă şi o ridică cu grijă în poală. mica fiară lucioasă abia aştepta. „al’dată omu putea să privească cu inima mai bine decât cu ochii. iote mâţa asta aşa face”...

„ga’riţa vorbeşte când bine când în dodii” gândeam atent la ce-mi spunea. „cum să vadă cu inima?”
în liniştea bine rânduită de stropii de ploaie încercam să descopăr tâlcuirile sau sensurile ascunse ale vorbeleo rostite rar şi cu zgârcenie de ga’riţa.
cum o fi „să vezi cu inima?” mă tot întreb în gând
mâţa cu blana lucioasă ca smoala şi ochii mijiţi, sfârâia şi tremura de plăcere sub mâinile noduroase, crăpate şi aspre ale ga’riţei.
„cândva omul mergea ca mâţa lu ga’riţa. atunci mirosul era important –şi-acuma mirosul iubitei îţi ia minţile, apoi auzul, gustul, şi abia pe urmă văzul. de când ne-am ridicat în două picioare am pus tot mai mult preţ pe cap. de-aia s-a şi dezvoltat aşa de mult creierul prefrontal raţional, dar şi ochii care „au căpătat” –vorba lu ga’riţa "vedere" sau o arie vizuală mult mai extinsă. egiptenii încă erau înţelepţi când păstrau în mumii inima şi lepădau creierul. acum, de vreo câteva sute de ani, judecătorul suprem şi stăpânul tuturor organelor a devenit CAP-ul iar creierul a supus fără milă inima. şefii oştilor s-au numit „CAPitani”, popoarele sunt conduse din „CAPitale” iar sângele care pune în mişcare societatea contemporană e „CAPitalul” sau BANII...
„mata vieţuieşti prea mult în cap” mă pomenii că o aud vorbind pe ga’riţa care parcă îmi auzea gândurile... „dacă nu ei sama, inima-ţ va seca-ntr-o zi. de-aia oamenii căpoşi sunt aşa de bolnavi cu inima. că-i flămândă”... va urma