Drobeta Turnu Severin Mehedinti, Romania

Cu ceva timp in urmă am semnat un act printr-un notar care ţinea morţiş să îmi ia o taxă locală mult mai mare decât cea prevăzută de lege, care se modificase de la 1 ianuarie. I-am spus de modificare, i-am spus că îi pot arăta noua lege... degeaba! El aşa avea trecut în legea pe care o listase la imprimanta cu mult timp în urmă şi care fusese deja anulată, şi pace!

Ca să nu mai pierd vremea, i-am dat banii gândindu-mă că îi voi recupera ulterior de la stat.

După o zi, mă sună notarul să îmi spună că s-a interesat şi aveam dreptate, şi că să mă duc cu chitanţa să îmi dea banii înapoi. Dar câţi alţii înaintea mea nu au plătit înzecit faţă de cât era legal, fără să mai vadă niciun ban înapoi?

Azi, am fost la alt notar pentru o legalizare. Am observat o greşeală gramaticală în actul încheiat, şi l-am rugat pe ajutorul acestuia să o rectifice. Iniţial nu a recunoscut greşeala dar, după ce am ieşit eu afară să fumez o ţigară, acesta s-a consultat cu notarul, care chiar când reveneam de la ţigară îi spunea că s-a uitat prin cărţi şi că eu am avut dreptate.

Partea interesantă este că semnalarea greşelii respective li s-a părut la toţi angajaţii notarului respectiv, inclusiv notarului, o glumă foarte buna, drept care au început să râdă cu toţii cu un râs din acela tâmp (ceva gen: hă, hă, hă!), caracteristic anumitor persoane specifice, considerând această greşeală drept un aspect derizoriu şi pe mine un chiţibuşar. "Merge şi aşa", mi-a zis ajutorul de notar.

Se pare că, de când notarii au devenit o castă mai ermetică şi decât cea a avocaţilor, calitatea serviciilor şi a competenţei acestora a scăzut foarte mult.

Din păcate, o să fie şi mai bine!

Technorati Tags: Administraţie Finanţe notari publici servicii notari servicii