Pentru COMUNICATE DE PRESĂ trimiteţi email AICI

Tocmai vizitam paginile pe Internet ale Inspectoratului Judeţean de Poliţie
Mehedinţi, când am dat de un anunţ care mi-a făcut pielea ca de găină:
I D ______
Nr. Dosar
5209/2004
SERVICIUL DE INVESTIGATII CRIMINALE

Nume: PLOSCARU STELIAN
Porecla: -
Data naşterii: 26.11.1948
Născut în: NADANOVA, JUD. MEHEDINTI
Cetăţenie: ROMANA
Domiciliat în: DR.TR.SEVERIN, str. M.Viteazu nr.7 , JUDETUL MEHEDINTI
Semnalmente: inaltime 1,70 m, constitutie atletica, par grizonat , fata prelunga, ochi caprui
Motiv urmarire:mandat de executare a pedepsei cu inchisoarea
Fapta: înselaciune
in perioada 01.12.1999 – 31.07.2001 a încasat si insusit suma de 77 000 euro pe care i-a folosit în alte scopuri decat cele prevazute in contractul încheiat cu Uniunea Europeana.
Condamnat 10 ani MEP 182/19.04.2006 emis de TRIBUNALUL MEHEDINTI
L-am cunoscut pe Ploscaru Stelian cu mulţi, foarte mulţi ani în urmă, când am fost repartizat de pe băncile facultăţii în Drobeta Turnu Severin. El era şeful oficiului de calcul, şi un om bun la toate: orice avea nevoie fabrica, el făcea rost. Agitat în permanenţă şi, cel puţin din câte îl cunosc eu, amabil cu toată lumea.
La un moment dat, era foarte aproape de a ajunge director.
Apoi, a plecat de la stat şi a intrat în domeniul afacerilor private. Peste tot pe unde s-a dus, pornea afacerea, o dezvolta, apoi, ce făcea ce nu făcea,
dar se încurca în propriile idei şi pierdea afacerea respectivă, după care
pornea o alta.
Ultima dată, înţeleg că a fost Fundaţia Şcoala de Afaceri. Care, din câte ştiu, a mers foarte bine. Apoi a apărut acel contract cu Comisia Europeană, prin care Fundaţia a obţinut 77.000 euro, pe care se pare că nu i-a utilizat conform contractului. Şi aşa a ajuns să fie dat în urmărire generală.
Am auzit că acum ar fi pe undeva prin Spania, ar fi ajuns chiar şi pe la cules de căpşuni.
Ce nu pot eu să înţeleg este cum a ajuns un om cu cultura şi cunoştinţele lui într-o astfel de situaţie. Parcă nu îmi vine să cred că este vorba doar de cei 77.000 euro. La banii pe care i-a rulat el, această sumă nu era insurmontabilă.
Nu l-am mai văzut în ultimii ani de dinainte de a fi dat în urmărire dar sunt posibile două ipoteze:
Ce mi se pare cel mai trist este că prieteni şi persoane care înainte se bucurau de prezenţa lui şi profitau spiritual şi material de el, acum se feresc să vorbească de el de parcă ar fi ciumat.
Este suficient, se pare, ca Sistemul să îţi pună o ştampilă, pentru a te
stigmatiza pentru totdeauna în societate. Şi dacă nu eşti suficient de puternic sau de atent, este suficient ca această stigmatizare să ajungă mlaştina vieţii tale.
Acum, când mă gândesc la prestanţa lui Ploscaru Stelian când l-am cunoscut eu prima dată, şi când mi-l închipui cum o arăta acum, părăsit de familie, de prieteni, şi fugărit peste tot, încerc nişte senzaţii pe care nici eu nu pot să mi le descriu mie însumi. Un amestec fluid de tristeţe, dezamăgire, oboseală, dezgust...